Imi place sa scriu. Sa simt hartia sub mana, sa aud scartaitul penitei si sa contolez cu muchia palmei curgerea cuvintelor. Imi place sa scriu cu stiloul. Mi se pare ca are eleganta unui bunic bine imbracat, educat, mai lent dar majestuos. Imi place ca stiloul simte alaturi de tine, traieste ce traiesti si tu. Ca atunci cand este vesel penita pluteste pe coala alba, decorand-o cu arabescurile gandurilor. Ca atunci cand este suparat, penita musca din hartie, departandu-si cele 2 varfuri ca o femeie care leapada o sarcina. Stiloul este pentru mine ca sabia pentru spadasinii din trecut - o prelungire a bratului, sufletului, vointei. Dar hartia este cea care suporta toate hachitele noastre de scriitori inchipuiti, vorbele scuipate, este cea cea care se schimonoseste sub varful stiloului. Cuvintele noastre sunt cele care o taie cu sadism, ca o lama pielea, lasand in urma semnele firii. Si ea indura. Iar atunci cand regretam marturisirea, rupem hartia, singurul martor al urii, iubirii, gandurilor. Hartia este oglinda noastra, cea reala, care releva eu-l pe care ni-l ascundem cu disperare toata viata. De aceea este incomoda. Ne impiedica sa mintim si, in mod bizar, nu ne permite intimitate si anonimat - ne expune pe noi noua. Asa ca, incet incet, mutam totul in spatiul virtual. Scriem cu totii pe bloguri, franturi de jurnale, idei, ganduri, carti, scenarii. Ne dam nume, reversam in www tot ce tineam sub lacat in noi. Si cand regretam ne detasam si, citind ecranul rece, ne gandim - doamne, ce scrie omul asta pe blog! Si apoi, fericiti ca ne-am impartasit fara ca cineva sa ne stie, ne continuam drumul neabatuti. Alta zi, alt nume, alt blog. Incet incet hartia va disparea. Si nu din motive eco si bio. Ci pentru ca, din ce in ce mai mult, ne perfectionam in arta de a ne minti. Hartia nu permite asta, are memorie, are personalitate, iti poate cadea in brate cand incerci sa o ascunzi. "cand iti stabilesti un obiectiv scrie-l pe hartie" ma invata un trainer acum ceva vreme. "vei vedea ca nu o sa il mai abandonezi". Dar daca nu asta vrei cu adevarat, atunci folosesti cerneala electronica care brusc (iti) va deveni simpatica. Si scrie bloguri. Cu totii ne ascundem la vedere.

Nu imi place politica. De fapt nu imi plac politicienii. Politica, eliberata de ei, ca arta si vocatie, este o iubire mai veche. Insa pangarita de realitate. Si de proiectia extrem de trista in viitor. Iubesc politica, urasc ceea ce credem noi ca e politica. Citim Machiavelli si intelegm tot ce nu a vrut sa spuna. Luam numai ce ne trebuie pentru a justifica micimea si uratimea prezentului. In acest context am urmarit ieri la televizor emisiunea lui Traian Basescu in care l-a avut invitat principal pe Robert Turcescu. Si am auzit cum Regele a fost calificat tradator si slugoi al rusilor. Si am fost nedumerit. Stiam ca in tara orbilor chiorul este rege! O fi un atac la propria persoana?!?

Am fost in utlima vreme la mai multe nunti decat am prieteni. In conditiile in care nu am obligatii. Pur si simplu am onorat invitatii la care nu speram si pe care nu le asteptam. Din curiozitate, din inertie si mai ales datorita faptul ca, nefiind o afacere, oamenii invita la o nunta pe cei pe care ii vor acolo. Plus in integralitate familia. Din postura de nuntas amator, mare amator de observatii cu paharul in fata, am avut o revelatie: Dansul mirilor spune foarte multe despre cuplu si despre ei. Sunt cateva tipologii: 1. Impromptu sau dansul improvizat Nimic organizat, nimic deosebit, totul natural, ca acel "bluz" (si nu blues), in fapt un slow in toata regula, pe care abia il asteptam la o petrecere pe vremea mea. pe atunci muzica lui Michael J te ajuta prea putin sa cunosti sexul opus si prea bine pe al tau. Oamenii care il practica sunt relaxati, nunta nu a fost organizata in detaliu, totul curge natural In general vorbesc si rad in timpul dansului. Amandoi au fost de acord sa faca nunta, nici unul nu a vrut neaparat. Doar s-a intamplat. O sa vada ei ce fac mai departe. 2. Categoria diverse Orice alt dans decat vals, tango sau slow. Crunt. In general nuntile sunt neconformiste, dar intr-un mod evident, deci deranjant. Sunt planificat nonconformiste. Ei sunt in general cam intepati, insa ii deranjeaza perceptia celorlalti despre ei si au proasta inspiratie sa contrazica opinia generala tocmai cu ocazia nuntii. Pogo si mireasa nu ar trebui combinate niciodata, la fel cum rave nu e o nunta. de altfel nici un stil. e doar obositor. 3. Categoria funny/funky Mirele si ajutoarele YMCA, Mireasa si domnisoarele de onoare "diamonds are a girl's best friend". merge si varianta Carol Channing, dar in lipsa se apeleaza la Marilyn Monroe. Toata lumea se distreaza, ei sunt naturali, totul e ok, din acelasi film. In general ambii sunt nonconformisti sau macar cu simtul umorului. Genul care isi fac practical jokes si la 70 de ani si nu isi verifica telefoanele unul altuia nici la 30. Viitorul arata bine, pentru ca au puterea sa rada. Chiar si mai ales de ei. 4. Categoria vals Doua subcategorii: - wannabe - nu stiu de ce vals, nu stiu cum vals, nu stiu ce vals, nu stiu ce inseamna vals. ei doar danseaza. In fapt un slow cu pretentii aristocrate. la fel si ei. Probabil ca si-au facut nunta de pe youtube la insistentele parintilor. sau ale unor prieteni pusi pe glume. Nu stiu cum arata viitorul pentru ca nu s-au gandit. In general locuitori ai Melteniei. - real pro - se fac cursuri de dans. Exista interes. Nu si talent (la unul din ei, in general el) dar nu e un concurs de dans sportiv. Se numara, vezi miscarea buzelor. Cursuri de dans si lipsa de talent. Aceasta combinatie transforma valsul intr-o operatiune de matematica ritmica. 1, 2, 3, siiiiii 1,2,3, siiiiiiii Poate am pus prea multi iiiiiii. Momentul arata ok. Si ei. Stiu ce fac, ce vor face, macar ca guidelines. Sunt destul de calculati ca sa fie si un pic naturali. Nunta e organizata in detaliu. 5. Tango In general argentinian, daca tot e sa fie. In general cu lectii de dans. In general foarte periculos daca nu iese. In general iese, nimeni nu se baga la tango daca nu se simte talentat. Si cand iese, foarte tare! Ambii sunt dezinvolti, organizati dar nu foarte. destul de lipsiti de griji, dar nu foarte. Cu picioarele pe pamant, dar libertini. Stiti ca exista un sens bun al cuvantului. SENSUL. Indiferent ce se va intampla se vor impinge inainte unul pe altul. Vor avea pasiunea. Si cand va disparea vor avea amintirea ei, ceea ce este mai mult decat vom avea multi dintre noi. Pasiunea care castiga lupte cu timpul, chiar daca pierde razboiul. 6. Indecisii Includ aici pe cei care, dintr-un motiv sau altul, desi prezinta elemente de la categoriile anterioare, se claseaza cumva intre ele. rara avis 7. Manelistii Ii recunosti dupa boxa scosa in strada. Mai mult nu pot spune, ca nu pot sa fug cu spatele. Cam astea sunt. Si ca sa leg cumva cu titlul, imi aduc aminte de un episod din Seinfeld, in care se explica din punct de vedere social si istoric de ce barbatii zappeaza si femeile se uita la acelasi serial. De ce nu avem curajul sa iesim din tipare si sa ne manifestam natural, fara a fi penibili sau fortati. De ce nu putem cu toti sa dansam tango in viata. Sau mai rau, de ce nu ne dorim. Sa fim frumosi, naturali, sa fim noi asa cum ne-am dori. Sa avem curajul sa urmarim imaginea pe care ne-am dori sa o vedem in oglinda. Sa dansam tngo. Dar majoritatea alegem vals. Desi intotdeauna exista mai rau. vezi punctul 7. Asa ca respect pentru tango. Si pentru vals daca este asumat. Insa daca esti genul care schimba mereu canalele la TV, fi corect cu tine si alege Tango. Bafta